Cu acest articol deschidem sectiunea de probleme uzuale la cele mai raspandite masini si motorizari. Poate vrei sa iti cumperi un Opel Astra G 1.7 dti si vrei sa stii ce se strica cel mai des. Mai jos e lista cu problemele cele mai des intalnite in service la Iovi si costurile aferente.

La Opel Astra G cu motorizare 1.7 dti, 55kw – 75 cai putere, sunt o serie de probleme care apar la majoritatea masinilor care vin la noi in service, mai ales dupa 150 000km.

1. Baga ulei in apa si daca se merge asa cu masina se fierbe motorul
De obicei sunt doua cazuri pentru care se intampla asta:
a) din cauza radiatorului de racire ulei (termoflot)
b) din cauza ghidurilor si garniturilor de la injectoare
Costurile sunt intre 300 lei si 2500 lei in functie de cand se depisteaza si cand se remediaza problema

2. Curge senzorul de debit de pe pompa de injectie si masina pierde combustibil pe acolo
Se repara prin inlocuirea senzorului (nou costa in jur 650 lei)

3. Se defecteaza calculatorul de pe pompa de injectie
Un electronist priceput de obicei poate sa il repare si costa in jur de 100 Euro.

4. Se defecteaza alternatorul (releul si diodele)
Se demonteaza alternatorul si se schimba piesele defecte, reparatia costa in jur de 300 lei.

5. Se defecteaza destul de des rulmentii de roata si din pacate sunt cu tot cu butucul si preturile la un rulment incep de la 350 lei, in conditiilee in care la un Golf IV costa in jur de 120 lei.

6. Electromotorul se uzeaza prematur.
Pentru reparatie se inlocuiesc piesele defecte, reparatia costa in jur de 200 lei.

7. Ambreajul de pe compresorul de aer conditionat
De obicei se poate inlocui doar ambreajul, nu tot compresorul si costurile sunt in jur de 350 lei.

Se mai uzeaza si alte piese la Opel Astra G 1.7dti insa nu mai repede ca la alte modele si nu au preturi neaparat mai mari ca la alte masini din clasa lor. Problemele care tin strict de motor apar si la alte masini Opel cu aceeasi motorizare – Corsa, Combo, etc.

Tie ce altceva ti s-a stricat la Opel Astra G 1.7dti?

Articole similare:

• Caldura in masina si termostatul
• Intreaba Service-ul Auto Iovi ep 03 Verificare ulei motor si alte lichide
• Ce piese folosesti pentru repararea masinii? Piese originale sau nu?
• Aer conditionat auto, de ce nu mai functioneaza corespunzator
• Cu masina in strainatate – ce e bine de stiut

Sunt posesorul unei Skoda Fabia 1.9 SDI combi fabricată în 2002 cu 272000 km la bord. Am mașina din iulie 2007 și am luat-o din Germania la 119000 km. După 6 ani și o lună, respectiv 153000 km, pot să mă declar mulțumit de achiziție. Mașina este echipată cu 2 airbag-uri, CD-player (nu original), ABS, aer condiționat, geamuri electrice față, oglinzi electrice încălzite și 2 seturi de jante de tablă echipate atât cu anvelope de vară cât și de iarnă. Are o ținută de drum foarte bună pentru clasa din care face parte și un confort demn de mașini din clase superioare.

Spațiul oferit de Skoda Fabia nu este foarte mare, dar capacitatea portbagajului face toți banii, iar în momentul în care bancheta spate este rabatată devine un mic cărăuș. Am transportat în ea de la mobilier la combine frigorifice și am rămas uimit cât încape în ea. Majoritatea kilometrilor sunt parcurși în Romania dar am avut și drumuri de Germania, Olanda și Ungaria. Consumul este punctul forte al acestei motorizări, în oraș consumă de la 4.5 la 6.5, iar în afară de la 3 la 4.5. De obicei consumul în afara orașului, în România, cu aer condiționat este cam 3.8.

Înainte de această mașină, am avut o altă Skoda Fabia 1.4 16V combi de 101 cp timp de 3 luni. Am hotărât că nu era pentru mine, deși mergea bine și cei 101 cp împreună cu un cuplu de 125 Nm dădeau senzații chiar plăcute începând cu 4400 rpm. Avea un consum ridicat de combustibil, între 8.5 și 12 în oraș, iar în afară între 5.5 și 7 în funcție de greutatea piciorului. Consuma ulei cam 1 L la 4000 km. Spre deosebire de benzinară, 1.9 SDI-ul are doar 64 de cai putere și 125 Nm care sunt disponibili de la 1600 rpm. Referitor la motor nu am ce să reproșez la Skoda Fabia în afară de lipsa de putere în momentul în care ai nevoie, în schimb compensează la capitolul consum și fiabilitate. Din 07.10.2009, la 2 ani după achiziție și 61000 km parcurși, am început să țin evidența la alimentare și la piese. Din aceasta evidență am scos următoarele date:

- Consum mediu în 92000 km 4.58 L/100 km

- 23600 km parcurși pe an în medie

- Schimbat discuri frână față + plăcuțe

- Distribuția schimbată o dată

- Schimbat cutie de viteze

- Schimbat rulmenți față

- Schimbat bieletele bară antiruliu

- Schimbat saboți frână tambur spate

- Schimbat amortizoare spate

- Schimbat bucși mari brațe față de 2

- Schimbat bucșă mică braț stânga față

- Schimbat capetele de bară direcție

- Schimbat rotulă stânga

- Schimbat mecanism timonerie

- Schimbat cleme macara geam ușa stânga față (DIY)

- Schimbat acumulator

- Schimbat cilindri frână tambur spate plus mecanismele de reglaj și arcuri

- 4 schimburi de ulei

- 6 anvelope de vară (second hand)

- 4 anvelope de iarnă (second hand)

Înainte de evidență am avut următoarele intervenții la Skoda Fabia:

- Schimbat senzor temperatură vaporizator

- Schimbat macara geam ușa față dreapta

- Schimbat senzor casetă de direcție

- Schimbat 4 anvelope de vară (noi)

- Schimbat 2 anvelope de iarnă (noi)

În urma analizei datelor reiese ca mașina are un cost anual 7800 lei la media de km de mai sus, acesta incluzând combustibilul.

Sunt conștient ca nu există mașini care să nu aibă probleme, și mă bucur ca nu am avut nici o problemă cu motorul. Cu toate probleme apărute, mă declar mulțumit de Skoda Fabia, și mă gândesc cu groază la momentul în care va trebui sa o schimb, având în vedere că acest gen de motor nu se mai fabrică.

Recenzie de Skoda Fabia scrisă de Gabriel Gîrbovan. Scrie și tu o recenzie a mașinii tale, avem concurs!

Articole similare:

• Nu sunt articole similare

În curând se împlinește un an de când mi-am cunoscut “patrupeda” Zuzy – Vw Golf 4 Variant. Am cumpărat-o la 170.000 km și am ajuns acum cu ea la 182.000.

Este prima mea mașina, fiind începător, fapt pentru care o îndrăgesc foarte mult. Mașina am cumpărat-o pe nevăzute aș putea spune, deoarece mi-a fost adusă din Germania și nu avusesem șansa să o testez eu și să văd dacă îmi place sau nu. Mi-a plăcut și îmi place. Mi-am dorit Variant pentru spațiul care îl am în spate, spațiu care creste și consumul de carburant, motorizarea fiind 1.6 16V benzină, 105 CP. La capitolul dotări stă mulțumitor, fiind full electric, cârlig, spălătoare faruri, scaune incălzite etc. Prețul puțin cam piperat – 3000 Euro – având în vedere că a fost adusă de afară, dar nu îmi pare rău de nici un bănuț. Este o mașină fiabilă, comună, aspectoasă care nu atrage fiecare privire, dar care îți lasă un zâmbet tembel pe față, dacă este evidențiată așa cum se cuvine. Chiar ideea că mulți români aleg această mașină, m-a făcut să o aleg și eu. Ca deh, știe românu` ce știe.

Cel mai mult mi-au plăcut jantele la Vw Golf 4. Ele mi-au sărit în ochi din prima clipă. Și bineînțeles, senzația pe care am simțit-o când am urcat la volan. Este o mașină foarte ușor de condus, în ciuda faptului că unii spun ca este lungă, lată etc. Este confortabilă, stabilă, relaxantă și destul de puternică pentru capacitatea sa cilindrică. Ea a fost cea care m-a introdus în tainele șoferiei.

Nu mi-a plăcut bordul, drept pentru care l-am și schimbat cu modelul 2003 (cunoscătorii știu), tapițeria care se murdărește foarte ușor și cauciucul de pe consola centrală și torpedo, care la caldură se cojește și devine inestetic. Și de asemenea unele defecte optice cu care a venit din Germania.

De călătorit, pot spune că am călătorit destul de mult pentru un începător, vizitând cu Zuzy (Vw Golf 4) multe locuri deosebite din țară, fiecare drum fiind o binecuvântare și o experiență deosebită. Deși mulți au spus că voi da cu ea în șanțuri și ziduri, am reușit și am ajuns teferi până în ziua de astăzi.
Mi-a adus, într-adevăr multă bucurie alături de cei dragi.

Acum că am lăudat-o atât, să trec și la problemele tehnice cu Vw Golf 4. S-a stricat un bolț în cutia de viteze și, normal, a trebuit să schimb toată cutia (500E), EGR-ul(150E), clapeta de accelerație(50E) și desigur consumabilele: distribuție, filtre, ulei, frâne și alte mici chițibușuri. Mulți spun că un benzinar este mai puțin costisitor. Eu zic să se gândească de 2 ori înainte. Fiecare mașină are, mai mult sau mai puțin, problemele ei, care costă mai mult sau mai puțin. Aici intervine norocul sau nenorocul fiecăruia.

Sfatul meu ar fi ca atunci când doriți să achiziționați o mașină, să mergeți personal să o vedeți, testați, atingeți etc. (poți citi și acest aritcol) Pe mine, personal m-a costat scump faptul că nu am mers eu după ea. Deși aveam cartea service la zi, cel care mi-a adus-o nu a mai citit, sau mai bine zis nu a vrut să mai citească faptul că fusese umblat în computerul de bord (de unde și o sumedenie de erori, fix la o saptămână de când mașina era intrată în țară) și faptul că toate consumabilele erau la limita schimbării. Plus unele defecte optice, pentru care eu aș fi fost în postura de a spune nu cumpărării. Nu vă lăsați impresionați de faptul că mașina a avut un singur proprietar și de cartea service.

Concluzia: Înainte de a achiziționa o mașină, gândește-te pentru ce vrei să o folosești, dacă te va mulțumi și dacă vei fi fericit atunci când vei fi la volanul ei. Consider că VW Golf 4 TDI este mult mai fiabil, dovadă fiind numărul de km văzuți la bordul multor mașini. Vw Golf 4 este din perspectiva mea, o mașina bună, încăpătoare (mai ales versiunea Variant) și arată destul de Ok!. Doar că motorizarea 1.6 16V nu este una din cele mai reușite:).

Recenzie scrisă de Colpos Robert. Scrie și tu o recenzie a mașinii tale, avem concurs!

Articole similare:

• Ce poti face daca nu se mai aprinde plafoniera cand deschizi usa la masina
• Probleme uzuale Vw Passat 3C2 Motor CBAB
• Curatare supapa EGR la masina
• Vw Beetle la recenzie
• VW Touran la recenzie

Nu m-am văzut niciodată la volanul propriei mele mașini (cu toate că aveam carnet de ceva vreme – 8 ani, condus efectiv 1 an) adoram și preferam locul din dreapta. Situația nefericită (o problemă acută de sănătate a tatălui meu) m-a pus în obligativitatea de a conduce, după atâta timp de stat în dreapta, în primăvara anului trecut.

Acela a fost momentul ce a activat dorința, neconștientizată, pentru o mașină doar a mea. Eram de multă vreme fascinată și îndrăgostită “de-a dreptul” de minunatele broscuțe, le consider(am) ‘jucării la scală mare perfect funcționale, mașini capabile să înveselească orice chip posac prin zâmbetul fascinant și ochișorii jucăuși cu care e înzestrată de producător. Așa se face că m-am întâlnit cu “my blue beetle little bug” prin intermediul unei colege de facultate ce o vindea și sunt proprietarul ei din vara anului trecut.

Vw Beetle s-a născut în anul 2001 în Franța unde a parcurs ~ 80000km. Și-a mutat domiciliul în Romania în anul 2007 decembrie aici ajungând la un total de 103000km. De aproape 2 ani era neutilizată, prizonieră într-un garaj, nemaicorespunzând necesităților foștilor proprietari. Din spusele foștilor, mașina nu a adus cheltuieli substanțiale – schimbat distribuție, consumabile, ulei, filtru, câteva mici operații din cauza neatenției în trafic.

Este un motor benzină, 1.6 , pe care am achiziționat-o la un preț super de numai 3900 Euro (după multe negocieri, inițial 4600 Euro). Am îndrăgit-o de la prima vedere, mi-au plăcut scaunele ei frumos îmbrăcate în piele crem cu sistem de încălzire “poponeț” , că avea aer condiționat – în sfârșit puteam spune NU saunei din timpul verii, portbagajul imens ce putea fi creat prin rabatarea banchetei spate, margareata, aspectul interior extrem de bine întreținut, iar tatălui meu i-a plăcut mersul motorului (am vizionat 3 beetle-uri, celorlalte găsindu-le hibe la motor). Repede după cumpărare, fiindu-mi recomandați băieții de la IOVI, am dat o fugă până la ei. Mi-au consultat-o de-amănuntul , recomandându-mi schimburi ‘ușoare’ de nou început, însemnând: bujii, amortizoare spate, ulei , o revopsire totală – întrucât eram cam scorojite după atâta stat în soare și ani în spate, aer condiționat și cam atât.

Ulterior la Vw Beetle am intervenit și la electromotor, macarale portiere, ceva cosmetizări ca urmare a neatenției. Având în vedere ca peste 1 an ne facem buletin și întrucât atât colega cât și eu – am fost și sunt începătoare în ale condusului, broscuța se ține tare pe poziții pe principiul – vântul bate coafura rezistă. Un lucru sigur îl adora broscuța mea – sa mănânce. Consuma pe intern – căci doar pentru oraș o folosesc, 12 litrii/100 km, cam mult zic eu. De asemenea este cam joasă, nu poate urca pe orice bordură, am testat-o și ulterior am dus-o la Iovi pentru reparații.

Altfel este mașina ideală de oraș, e micuță, perfectă să te infiltrezi în spații inaccesibile altora, e destul de sprintenă, te poți baza pe ea în situații neprevăzute, e extrem de comodă la condus, suntem arătate chiar și cu degetul de către copii – iubesc acest efect al ei. Cu toate că pare cam mică la interior, oferă pasagerilor suficienta libertate de mișcare, puțin mai redusă pentru ocupanții locurilor din spate (aici intervine IMC- indicele de masă corporală).

O ador pe Vw Beetle, nu m-aș vedea la volanul unei alte mașini, cred că voi fi ” broscariță” all my life. Totuși, cred că este cam precipitată aceasta evaluare, e a mea de 1 an jumătate și nu am ajuns decât la 109200 km – intern (6000 km parcurși). Oricum, în viziunea mea, producătorii au știut de la bun început cărui segment îi este adresată, prin margareta din vază, au presupus că femeilor le plac lucrurile durabile în timp, și au acționat ca atare.

Broscuțele sunt mașini bine sudate. O recomand fără dar și poate.

Recenzie scrisă de Irina Faur. Scrie și tu o recenzie a mașinii tale, avem concurs!

Articole similare:

• VW Touran la recenzie
• Skoda Octavia 2 – motor BKD – recenzie de mașină – car review
• Probleme uzuale Vw Passat 3C2 Motor CBAB
• VW Golf 4 Variant la recenzie
• Intreaba Service-ul ep 02 – 7 sfaturi pentru consum combustibil redus

Deja am depășit un an de zile de când conduc un Vw Touran. Am cumpărat-o cu 10.500 de euro din târgul de mașini din Cluj, înscrisă, la vârsta de 98.456 km (sper că reali) și acum a ajuns la vârsta de 113.580. E prima mașină personală, de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Pot spune cu mâna pe inimă că a fost dragoste la prima vedere deoarece are cutie automată DSG.

De când eram elev la școala de șoferi uram schimbătorul de viteze pentru ca, la schimbarea oricărei trepte de viteze trebuia să mă uit în jos să o nimeresc. VW Touran are o motorizare de 1,9 L TDI cu o herghelie de 105 cai, facelift, 7 locuri, dublu climatronic, 6+1 viteze, pilot automat, torpedou refrigerant, 4 geamuri electrice, oglinzi electrice, închidere centralizată, ABS, ESP, 10 airbag-uri, jante aliaj, sirocou/încalzire auxiliară.

În iulie a.c. am ieșit prima dată cu ea din țară cu destinația Grecia. Un traseu destul de bun, aproape numai pe autostradă, aprox 800 de km, cu bagaje, 2 persoane în mașină am scos un consum mediu de 5,9, iar un consum de oras ajunge la 7,8 – 8. În concluzie o mașină economică respectând toate modurile de a reduce consumul de combustibil.

Din privința pieselor de schimb pentru VW Touran nu pot spune nimic deoarece nu am schimbat nimic la ea până acum (sper ca și de acum în colo), doar cele consumabile: distribuție, ulei, filtre și 3 becuri aproximativ 2100 RON.

Pot spune ca sunt foarte mulțumit de VW Touran, chiar dacă unii spun că îi o mașina mare, de familie și cu un motor de tip BLS un pic cam gingaș (asta numai de pe forumurile de specialitate am aflat).

Recenzie de VW Touran scrisă de Elvis Dascălu. Scrie și tu o recenzie a mașinii tale, avem concurs!

Articole similare:

• Vw Beetle la recenzie
• Probleme uzuale Vw Passat 3C2 Motor CBAB
• VW Golf 4 Variant la recenzie
• Skoda Octavia 2 – motor BKD – recenzie de mașină – car review
• Ce poti face daca nu se mai aprinde plafoniera cand deschizi usa la masina

Putini producatori auto au fost asa de prolifici in a produce o masina mica, simpla si ieftina ca francezii de la Renault. Modelul Renault 5 a fost o revelatie absoluta in clasa mini, fiind produs in peste 5 milioane de exemplare incepand cu anul 1972. Acel vehicul a adus multe si mari inovatii intr-o masina mica, astfel ca stafeta era ridicata sus de tot in 1990, cand Renault isi pregatea inlocuitoarea sa. Rezultatul a aproape 10 ani de
cercetare si evolutie tehnica a fost Renault Clio, prima masina proiectata de francezi integral pe calculator.

Asteptarile de la o astfel de masina trebuie sa fie proportionale cu pretul, iar acest mic hatchback era la vremea lui o masina foarte ieftina, notabil sub preturile concurentei (Corsa, Polo, Peugeot 205 etc). La momentul aparitiei Renault Clio prezenta dotari nemaivazute in aceasta gama de pret: Interor “fully trimmed”, adica totul e acoperit intr-un plastic destul gri, ieftin la atingere dar durabil si rezistent la abuzuri; Antifonarea e peste asteptari, iar motoarele pe benzina prezinta vibratii minime. In scrumiera exista iluminare!

Modelul prezinta o gama variata de motorizari, de la benzinare mici si economice pana la un super propulsor sport, si inevitabilul diesel de generatie veche, lent si nerafinat, de 1,9L. Nu recomand deloc varianta pe motorina, unicul astfel de propulsor existent fiind foarte greu(fizic, e din fonta si are aproape 2000cmc!), zgomotos si deloc rapid. Fiind vorba de tehnologia anilor ’80, consumul nu e neaparat incantator, iar versiuni pe motorina demne de luat in seama au aparut abia cu a 2-a generatie de Renault Clio, in 1998. Totusi, acest motor clasic cu tehnologie veche functioneaza foarte bine cu biodiesel de casa(amestec de motorina cu ulei in care s-a gatit, filtrat bine), facand deplasarea ridicol de ieftina fara sa ridice probleme majore in timp. Motorizarile pe benzina sunt mai evoluate, toate cu injectie electronica, mai usoare si cu puteri cuprinse intre 54 si 190cp, si se impart in 2 mari clase: motoare Energy si motoare Cleon.

Prima categorie (1.2 16v, 1.4, 1.4 16v, 2.0, 2.0 16v) reprezinta motoare noi la vremea aceea, evoluate si rafinate, asistate de multa electronica. Functionarea acestor motoare e lina si placuta, dar intretinerea lor e mai costisitoare. A doua clasa de motoare, „Cleon”(1.2, 1.7) sunt mai rudimentare si simple, dar costurile de intretinere sunt infime: distributia e pe lant(care se schimba la 300.000km!!!), injectia e monopunct(un singur injector care ar putea face probleme, in loc de 4) iar solutiile tehnice aplicate si-au dovedid fiabilitatea in timp, primele motoare “Cleon” fiind produse inca din anii ’50, perfectionarea lor fiind neincetata. Sunt motoare cu 8 supape, ax cu came in lateralul motorului si tije impingatoare pana in chiulasa(Suna a chineza? Pe scurt, are solutii constructive intalnite in ziua de azi la Chevrolet Corvette).

Student fiind, alegerea ideala pentru mine a fost cel mai mic motor Cleon, unitatea de 1.2 litri si 54cp. Costurile de intretinere au fost intr-adevar minime, revizile periodice (ulei si filtre) fiind pana in 200 de lei la fiecare 8-10.000km, iar probleme nu a prezentat pana la cei 130.000km cati are acuma. Linistea si lipsa vibratiilor sunt o surpriza placuta, iar consumul este o incantare pentru buzunarul oricarui student, rar depasind 6l/100km in oras. “Boala” comuna a acestor motoare e electromotorul, care refuza sa supravietuiasca mai mult de 3 ani.

Cutia de viteze scurta si masa neglijabila (intre 800kg si o tona, functie de motor si dotari) ajuta demarajele rapide in oras, dar sa fim seriosi: o masina de 54 cp e lenta oricum pui problema. Faptul ca e mai rapida ca loganul de baza nu e o consolare; Multe animale din Carpati sunt mai rapide ca loganul de baza. 0-100km/h se realizeaza in 13 secunde, care devin 20 cand apar pasagerii in spate si bagaje in portbagaj. Ultima viteza e lunga ca o zi de vara, si desi e posibil sa atingi viteze de peste 160km.h, nu-ti doresti deloc! Stabilitatea, antifonarea si sentimentul de siguranta dispar cu desavarsire la peste 120km/h. Rezerva de putere, mica si asa, e disponibila doar la turatii ridicate(5000rpm +), asa ca vei fi cu adevarat rapid pe drum doar daca esti pregatit sa conduci insotit de urlete sub capota, ceea ce e infantil si usor penibil. In depasiri se cam impune schimbarea (minim) unei trepte in jos, altfel demarajul se lasa asteptat ca trenul de Mangalia.

Cum vorbim de o masina mica si usoara, tinuta Renault Clio pe drum este influentata direct de masa motorului (transversal), a carei intregi mase incarca puntea fata. Altfel spus, sa nu ne asteptam de la dieselul de fonta sa stea bine pe curbe. Motorul greoi da nastere la mult ruliu, senzatia fiind asemanatoare cu mersul cu barca. La motorizarile usoare insa, tinuta de drum e foarte placuta. Ampatamentul e cel mai mare din clasa sa, conferind un sentiment de incredere pe drum specific masinilor mai mari(& scumpe); Aceasta incredere dispare cu desavrsire cand masina e complet incarcata. Garda la sol este generoasa, nespecific de mare si foarte binevenita in Romania. Nu s-au facut inca borduri care sa nu poata fi urcate usor, fara riscul de a „freca cu burta”.

Reteta clasica Renault se regaseste si la acest model Renault Clio: Directia e usoara si precisa, vitezele pot fi schimbate cu degetul mic iar toate comenzile sunt usoare, finute si intuitive. Raza de bracare e forte mica, astfel ca poti intoarce usor aproape oriunde, iar parcatul lateral devine o joaca de copii. Totusi, doresc sa subliniez o greseala cu care Renault continua si in ziua de azi: Claxonul nu e unde trebuie! In loc sa fie in mijlocul volanului, ca la 95% din autoturismele produse in ziua de astazi, inginerii francezi se ambitioneaza sa pastreze comanda acestuia pe maneta de semnalizare, prin apasare axiala; Exact unde nu-ti vine sa duci mana cand iti iese ceva in fata.

Pedalele se actioneza usor, placut si dozabil, dar sunt foarte, foarte apropiate. Daca porti 36 la papuc poti ignora ultima propozitie, dar daca cumva porti 46, ca mine, iti va lua niste timp sa te inveti(timp in care vei mai frana din greseala, in cele mai inoportune momente). Frana, din pacate, isi pierde din eficienta cand masina e incarcata, necesitand un efort crescut(eventual si niste transpiratie pe frunte) la franari de urgenta.

Bordul difera in functie de nivelul de echipare al masinii. Variantele “dotate” au turometru, indicator de temperatura apei si presiunea uleiului, chiar si calculator de bord. Exemplarul meu e „chel”, iar bordul e pe masura: vitezometru, indicator enorm de benzina(cu liniute pentru fiecare 2 litri) si mult, mult loc liber. Totusi, e mai dragut si prietenos decat bordurile nemtelesti, iar iluminarea din fundal e de culoare galben clasic de bec, fara artificii obositoare si stridente.

Suprafetele mari vitrate ofera un interior luminos, iar motociclistii vor aprecia cu siguranta sentimentul de ”pe masina” mai degraba decat ”in masina”. Vizibilitatea in oglinzile laterale e minunata, dar oglinda centrala lasa usor de dorit, datorita spatelui masinii in forma de lacrima, implicit a lunetei joase.

Dotarile prezente pe model aduc parca a anii 2000, majoritatea exemplarelor de pe strada avand geamuri si trapa electrice, inchidere centralizata si satelit de comanda a muzicii(volum, track-uri, pauza) langa volan. Unele au chiar aer conditionat, iar versiunea sport are indicatoare suplimentare in drepata bordului. Exemplarul meu nu are nici una dintre aceste dotari, deci nu pot spune multe despre fiabilitatea lor. Toate Renault Clio-urile, de la cel mai ieftin la cel mai scump au un ceas analogic langa comenzile climei/ventilatiei.

Interiorul e primitor si cald, tipic frantuzesc, iar in fata exista nesfiresc de mult loc pentru cat e de mica masina. Chiar si in spate locul la picioare e mult peste cel oferit de concurenta, dar cei inalti vor da cu scafarlia de plafon. Portbagajul e generos, iar hayonul lat permite aces usor cu plase(rucsaci) mari.

Exista versiuni si in 4 usi, dar la acestea toate usile sunt foarte scurte, si acesul devine usor dificil inclusiv in fata. Cele in 2 usi au portierele mari, accesul soferului fiind facil si in cazul celor mai durdulii dintre noi. In plus, caroseria in 2 usi e mai sigura si mai usoara; iar mai usoara fiind vehiculul va fi mai rapid si mai economic(fireste, cu foarte putin).

In cei 4 ani si 70.000km de cand am acest Renault Clio am ajuns sa il indragesc. A primit nume (Azzuro), o bila de golf pe post de nuca de schimbator(cea standard parca e pentru mana lui Yeti), jante simpatice si un sistem audio decent. Am apreciat la ea felul in care se conduce, la modul cel mai subiectiv: e o masina care “pica bine”, care stie sa produca un zambet pe buze si cu multa, multa personalitate. Mi-a placut capota curbata, lipsa grilei de radiator, bordul jos si asimetric, pozitia relaxata de conducere, usurinta comenzilor si mai ales feed-back-ul oferit. Satisfactiile unei scurte ”forje” pe un drum virajat de munte, retras sunt la nivelul unui kart. Nu mi-a placut insa scaunul fara sustinere laterala (problema inexistenta la versiunile mai scumpe), comportamentul franei cu masina incarcata si m-a derajnat constant amplasarea comenzii claxonului. De cand e la mine, masina a avut nevoie de un electromotor, sonda lambda schimbata si mici probeleme inevitabile la bratele fata, datorate super-drumurilor din tara noastra, si nu in ultimul rand mie, temerarul, care am dus masina la ocazii pe coclauri grele, dealuri inalte si drumeaguri forestiere. Poate cea mai mare problema a masinii sunt ”greierii”, suntele generate de plasticurile din interior. Rezolvarea consta in strangerea tuturor suruburilor din interiorul masinii, operatiune ce trebuie repetata anual.

Ca si concluzie, daca iti cauti o masina mica, pana in 1500 euro, si vrei economie, fiabilitate si costuri minime de intretinere cumpara-ti un Polo. Sau o Corsa. Renault Clio se va strica mai des, va face probleme mai mari si va necesita mai multa atentie. Daca, insa, iti cumperi masina dupa crieterii subiective si cauti un interior primitor, un zambet si o senzatie absolut placuta la volan, o masina nemteasca nu te va satisface. Cred ca in acest buget nu exista aducator mai mare de satisfactie soferului.

Acest articol a fost scris de Tudor Macicasan ca recenzie a propriei mașini.

Articole similare:

• C’mon baby, light my fire! Recenzie Renault Twingo

Super! Scrie o recenzie a mașinii și noi o vom publica la noi pe blog. Mai mult decât atât, autorul recenziei celei mai apreciate (care strânge cele mai multe like-uri) primește premiu un voucher de 200 lei la manoperă la Service Auto Iovi. Vom număra like-urile pe 15 Decembrie 2013 așa că trimite cât mai repede recenzia ta pe adresa de mail miron.victor@gmail.com să ai timp cât mai mult să strângi like-uri.

Recenzia ar fi bine să cuprindă următoarele:

-          cât timp ai folosit mașina (zile, luni, ani)

-          detalii despre mașină (marcă, model, motorizare, dotări)

-          ce ți-a plăcut cel mai mult la ea

-          ce ți-a plăcut cel mai puțin la ea

-          ce probleme tehnice ai avut cu ea (care au fost bolile ei)

-          ce costuri de întreținere și reparație ai avut cu mașina respectivă

-          pe unde te-ai plimbat cu ea

Un exemplu de recenzie de mașină este Skoda Octavia 2.

Scopul acestui concurs este să oferim oamenilor în căutare de mașină posibilitatea să afle o opinie sinceră și din experiență despre acel tip de mașină, venită tocmai de la oameni ca tine, care au folosit-o și care îi știu și plusurile și minusurile.

Participă și tu! Poți câștiga manoperă gratuită la noi la service în valoare de 200 lei.

Articole similare:

• Nu sunt articole similare

Imediat se împlinesc 4 ani de când am această mașină – Skoda Octavia 2. Am cumpărat-o la 116 000 km și am ajuns acum cu ea la 180 000. Sper că ce voi scrie mai jos să fie util pentru cine vrea să cumpere o astfel de mașină.

Avusesem un lupo de câțiva ani și mă gândeam că e timpul să trec pe o mașină mai spațioasă. Pe Skoda Octavia 2 am găsit-o în târgul de mașini. Mi-a plăcut de la început faptul că are trapă, o motorizare de 2l TDI și o serie întreagă de dotări atrăgătoare (piele, faruri cu Xenon, senzori de parcare, jante pe 17, cârlig, încălzire în scaune, comenzi pe volan). Am fugit cu ea până în service la Iovi și am testat-o, am verificat-o și am și cumpărat-o în aceeași zi (am ieșit cu ea aproape de 10 000 euro cu tot cu taxă – prețul mi s-a părut ok având în vedere că de nouă în 2005 a fost 22 000 euro).

Am călătorit destul de mult cu Skoda Octavia 2 prin țară, prin Croația, Bulgaria și Ungaria. Prin oraș e destul de dureros deoarece consumul e de 10 nu nota cât procentul al 100 de km. În afara orașului scade și sub 6. Toate acestea respectând toate modurile de a reduce consumul de combustibil.

Mi-a adus într-adevăr multă bucurie să pot să admir cerul prin trapă și am călătorit foarte confortabil. Ai multă stabilitate cu o mașină de clasa ei.

Am avut și o serie întreagă de provocări tehnice. Asează-te și pune-ți centura S-au stricat turbina (900 euro), ambreajul (700 euro), rulmenți la roată (120 euro) și un ventil de turbo (200 euro). Plus sigur că o serie de consumabile: distribuție, frâne, filtre și alte mărunțișuri. Ce au rezistat cu stoicism sunt becurile de fază scurtă Xenon. Tot timpul circul cu ele aprinse și nu s-au ars nici unul de aproape 4 ani.

Concluzia: gândește-te de două ori înainte de a cumpăra o mașină second hand diesel de peste 100 000 km. La benzină nu ai astfel de costuri. Skoda Octavia 2 este din punctul meu de vedere o mașină bună, încăpătoare (mai ales prin hayonul de tip hatchback) și care arată bine. Cred că această motorizare BKD nu e cea mai reușită

Articole similare:

• Vw Beetle la recenzie
• Probleme uzuale Vw Passat 3C2 Motor CBAB
• VW Touran la recenzie
• Intreaba Service-ul ep 02 – 7 sfaturi pentru consum combustibil redus
• de ascultat în mașină: Motivație și succes by Lorand Soares-Szasz

Renault Twingo

Dacă în primele zile când am cumpărat-o încercam să o turez mai tare, să se mişte cumva mai repede, acum m-am obisnuit cu stilul ei de motor de 1.2 și o las încetuţ. Şi e ok şi aşa. 

Renault Twingo-ul meu e genul de buburuza cu care te poţi strecura lejer prin trafic. Povestea cu umblatul după acte şi statul la Poliţie câte 6 ore nu e aşa de importantă precum e cea cu mecanicii pe la care am umblat cu ea. Primul mi-a fost recomandat de un prieten, părea OK nenea, plus m-a învăţat un lucru: pe viitor, când îmi voi lua o altă maşină din ’95, să mă uit şi pe sub ea, să nu fie coaptă. Dacă ştiam de la început cum e situaţia pe dedesubt, negociam altfel preţul cu care am cumpărat-o. Următorul mecanic a fost instructorul meu de la şcoala de şoferi, care îşi deschise un mic atelier auto şi unde schimba ulei şi filtre şi plăcuţe de frână şi alte consumabile. Foarte binevoitor, atâta tot că nu putea să acopere toate nevoile pe care buburuza le avea, drept urmare am trecut la următorul mecanic, Victor Miron. Nu e el mecanicul per-se, dar când vorbesc cu cineva despre maşină şi menţionez că o duc la mecanic, la el mă refer. Să schimb trei mecanici în două săptămâni + un tinichigiu, a fost într-adevăr o aventură.

***

Acum, am ajuns genul de om care merge cu maşina (Renault Twingo) şi până la colţul blocului să cumpere pâine. Am lăsat-o un weekend la tinichigiu să facă să fie bine, trei zile nu am ieşit din casă. Recent, nu am scos-o din parcare o zi întreagă, iar seara îmi părea mult mai aprigă. Cred că o personific puţin, dar prima maşină cumpărată din banii tăi va rămâne una de suflet. Ce mă incomodează, totuşi, e că nu am butonul pentru avarii pus lângă schimbător. Sau pe undeva mai la îndemână. Îl vreau mai aproape ca să nu fiu nevoită să fac prea multe mişcări pentru „scuze!/mulţumesc!” când mă bag în faţa cuiva (cu o oarecare măsură de bun simţ, căci nu vreau să produc accidente!).

 Oricum, weekendul următor îmi propun să merg cu Renault Twingo până la Bucureşti…sper sa fie OK. Dacă nu, Victor e pe speed-dial!

• Your techie girl, Alexandra

Articole similare:

• Și dacă am QR, îl pot trata?!
• Azurro al meu Test cu Renault Clio mk1