Diagnoza auto computerizata
O data cu dezvoltarea tehnologica de la sfarsitul secolului trecut si masinile au inceput sa fie dotate cu unitati de comanda, calculatoare sau ECU (electronic central unit).
In linii mari comunicarea cu aceste unitati se numeste diagnoza auto computerizata.
Pentru a nu incheia a asa scurt acest post o sa intru un pic in detaliu si o sa descriu unele elemente de nuanta.
Pentru inceput sa lamurim ce face un astfel de ECU. In principiu:
- monitorizeaza cu ajutorul senzorilor diversi parametri (temperaturi, presiuni, cantitati) care influenteaza sistemul pe care il gestioneaza
- pe baza unor algoritmi, mape sau oricum le-am numi, ECU calculeaza modul in care trebuie sa functioneze sistemul
- activeaza actuatorii (clapete, injectoare, supape, pompe) astfel incat sistemul sa functioneze in parametrii pe care ii are ecu stabiliti sau conform solicitarilor soferului
Face deci multe lucruri un ECU, partea interesanta cu adevarat este faptul ca pe o masina gasim din ce in ce mai multe calculataore. Avem cate un ECU la sistemul de injectie, la airbaguri, la abs, la climatronic, la instrumente, la cutia de viteza automata samdp, toate acestea fiind calculatoare diferite de obicei, care mai trebuie sa si comunice intre ele si pentru asta au nevoie de o mica retea proprie.
Ca sa facem legatura cu diagnoza auto vreau sa expun un pic modul acestor calculatoare de functionare. Daca o componenta electronica (si subliniez electronica, nu mecanica sau chiar electrica) a sistemului pe care un ECU il gestioneaza, daca o astfel de componenta se strica atunci acest ECU, care printre altele e un poarte performant aparat de masura, va sesiza problema si astfel va genera/inregistra un cod de eroare. Acest cod se poate citi cu testerul si astfel se da o prima directie de diagnoza auto/reparare.
Vreau sa accentuez ca diagnoza auto computerizata nu e doar citire de erori, acesta e primul si cel mai simplu pas.
In continuare procesul de diagnoza auto presupune verificare parametrilor in care functioneaza componenetele sistemului, citirea valorilor reale si compararea cu cele nominale. Distractia incepe cand se depisteaza o componenta cu probleme si se “sapa” pentru a vedea daca problema e la componenta, la cablaj sau chiar la ECU. Da si ele (calculatoarele) se defecteaza insa nu am vazut inca nici un ecu care sa isi dea seama ca e defect (seamana un pic cu noi oamenii, care nu vedem problemele proprii ci doar pe ale altora 
).
Procesul de diagnoza auto poate fi cu atat mai ingreunat atunci cand nu ai nici un cod de eroare, sau si mai grav daca ai un cod de eroare care te duce in alta directie decat unde e problema, te duce eroarea intr-o eroare si mai mare.
Diferenta intre testere, intre aparatele de diagnoza autoapare la functiile pe care le pot vedea sau provoca fiecare pe un anumit tip de masina. Testerele dedicate unei marci auto, ma refer la cele speciale de reprezentanta, sigur ca au acces la mult mai multe zone din Ecu decat un tester multimarca. Insa nici primele nu pot face diagnoza auto in locul meseriasului/specialistului.
Ca si orice calculator si Ecu-urile de pe masina folosesc soft, componenta perfectibila careia i se fac diverse update-uri. Tot un fel de update este si ceea ce se numeste chip-tuning (pentru a mari performanta motorului de exemplu) sau eco-tuning (pentru a scadea consumul de combustibil).
Un ultim aspect pe care vreau sa il ating este referitor la limitele diagnozei computerizate si mai exact la capacitatea de a “vedea” km reali la masina. Pot spune doar ca ar fi foarte frumos sa poti vedea km reali insa fiecare informatie pe care testerul te ajuta sa o vezi este citita dintr-o memorie care, mai usor sau mai greu, poate fi accesata si modificata. Sunt cateva moduri prin care mai poti gasi modificarile sau macar urme ca s-au facut modificari dar daca o modificare de km e facuta de cineva “de specialitate” nu vei putea vedea cu testerul ce valoare a fost inainte de modificare. Mai multe despre km reali intr-un viitor post.
Ca si completare al acestui post as adauga faptul ca diagnoza computerizata auto se efectueaza prin conexiunea testerului la masina prin asa numita mufa OBD. Pana la sfarsitul anilor 90 producatorii utilizau comunicare aprin OBD1, adica protocoale(frecvente) de comunicare specifice fiecarei marci(sau grup de marci), fiecare masina avea o mufa de conexiune a testerului specifica. Din 1996 in SUA s-a implementat si protocolul OBD2, iar pe toate masinile se monteaza o mufa de diagnoza standard. Pentru masinile europene OBD2 s-a implementat din 2000 pe motoarele cu benzina si din 2004 pe motoarele cu motorina. In curand se asteapta lansarea si implementarea OBD3, care va fi mult mai avansat permitand autoritatilor sa poata avea acces la ECU ale masinilor aflate in zona de acoperire, astfel va fi mult mai usor de depistat o masina cu probleme tehnice in trafic.